Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Bălinești este o biserică ctitorită de logofătul Ioan Tăutu în perioada anilor 1494-1499 în satul Bălinești, comuna Grămești, județul Suceava. Această construcție este un monument reprezentativ al epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Ea a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei marelui diplomat Ioan Tăutu. El a deținut funcția de Șef al Cancelariei Domnești timp de 36 ani, în timpul domniilor Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504) și a fiului său, Bogdan al III-lea (1504-1517).
Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România): „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecrediniosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie 6”.
Biserica are un aspect deosebit pentru o biserică de piatră moldovenească, cu influențe gotice. Are un plan dreptunghiular, având un pronaos poligonal și un turn clopotniță pe latura de sud. Fațadele sunt din piatră brută și cărămidă aparentă, acoperite ulterior cu un strat de tencuială parțial pictat, care a căzut în decursul timpului.
Pictura interioară a bisericii a fost realizată de Ieromonahul Gavril și este considerată a fi cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de frescă de pe vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Se păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele Mântuitorului. Logofătul este reprezentat alături de familia sa - soția sa, Măgdălina, fiica lor, Anastasia, și fiii Pătrașcu și Ioan. Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1792), fiind realizată cu cheltuiala lui Ieremia Jicnicerul, proprietarul de atunci a moșiei de la Bălinești. Pictura exterioară s-a degradat pe zone foarte mari, fiind aproape complet distrusă ca urmare a desprinderii straturilor de tencuială exterioară.
În pronaosul bisericii se află gropnița familiei Tăutu, aici aflându-se nouă lespezi din piatră care acoperă mormintele ctitorului și ale familiei acestuia.
Biserica a suferit în decursul timpului mai multe profanări cauzate de turci și austrieci. Turcii au dat foc bisericii în incursiunile lor din perioada 1581-1711, producând degradări ale picturii și zidului. Pentru multă vreme a fost arsă și neacoperită. Austriecii au folosit lăcașul de cult ca magazie. A fost reparată în 1721 prin grija episcopului Calistru de Rădăuți și a starostelui Dimitrie Macri, fiind refăcute acoperișul, ușa și mobilierul și construindu-se o scară de acces la clopotniță. O serie de lucrări de reparații au fost efectuate la 1763.
La începutul secolului al XIX-lea biserica din Bălinești a intrat în stăpânirea Mănăstirii Văratec. În anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, moșia Bălinești a fost împărțită clăcașilor. Începând din anul 1899, biserica a fost luată în grijă, păstrare și conservare de Departamentul pentru Monumente Istorice. O serie de lucrări de restaurare au fost efectuate după primul război mondial, în 1925.
În anul 2002, biserica a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de japonezi, apoi de Ministerul Culturii și Cultelor. Au fost efectuate cercetări arheologice, fiind descoperite câteva artefacte valoroase, incluse în tezaurul patrimoniului național: inelul sigilar al lui Dragotă Tăutulovici, nasturi globulari, aplice, monede, textile arheologice ș.a., care se află, în prezent, la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-A-05493.
În anul 2022, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte CALINIC, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a fost înființat Așezământul Monahal de maici, Mănăstirea „Sfântul Nicolae” Bălinești, ca Stareță fiind numită Stavrofora Tecla Taslovan, de metanie de la Mănăstirea Dragomirna.
Identificarea recentă, prin scanare georadar și măsurători geofizice, a unor fundații aflate în perimetrul mănăstirii, necesită efectuarea de săpături arheologice pentru cercetarea și punerea lor în valoare. Structurile din sol aparțin construcțiilor curții boierești a logofătului Ioan Tăutu și a urmașilor săi.
Împreună cu credincioșii și cu sprijinul autorităților locale, se dorește întemeierea Complexului Monahal al Mănăstirii Bălinești. Este o datorie morală care cade pe umerii noștri, ai tuturor creștinilor ortodocși.
